Lângă mormântul gol
Lângă mormântul gol și rece
Stătea Maria și plângea,
Și nu voia ca să mai plece
Căci Domnul ei nu mai era.
Unde l-au pus pe-Învățătorul,
În taină ea se întreba,
O, de-ar putea să-și stingă dorul,
O clipă doar de L-ar vedea.
Când copleșită de tristețe
La toate acestea se gândea,
O voce plină de blândețe
O-ntreabă:,, Ce faci, fiica mea? ”
Crezând atunci că-i grădinarul,
Ea l-a-ntrebat: “Unde L-ai pus? ”
Fără să știe că tâmplarul
Ce îi vorbea era Isus.
Dar Domnu-o cheamă atunci pe nume
Cu glas duios și minunat,
“Învățătorul tău, Rabuni,
E viu, din morți a înviat,
Tresalt-acum de bucurie,
Vestește-aceasta tuturor,
Căci pentru veci de veci, Maria,
Sunt viu în vecii vecilor. ”
Osana, Glorie, Mărire,
S-a rupt al morții bold de fier,
Isus e-acum în strălucire,
E liber drumul către cer.
A înviat speranța vieții,
A înviat precum a spus,
De-acum, în zorii dimineții,
Răsare-un soare nou, Isus.
E sărbătoare în cetate,
E bucurie pe pământ,
Căci ne-a răscumpărat din moarte
Isus, iubitul Rege sfânt.
A înviat și-n toată lumea
Răsună-acest salut frumos,
Din gură-n gură toți să spună
,, A înviat Isus Hristos! ”
Home