Mă gândesc ades la Tine
Mă gândesc ades la Tine, la iubirea Ta adâncă,
La fântâna apei vieții ce mai izvorăște încă.
Doar un pas am mers spre ceruri, o, și m-ai răsplătit așa
Cum gândirea cea mai-naltă, o, niciodată n-ar visa…
/: O, de s-ar deschide cerul și Te-ai coborâ în slavă,
S-ar aprinde înălțimea, o, de splendoarea Ta grozavă,
Și s-ar despica în două munții în cuprinsul lor,
De lumina Ta, s-ar umple, o, Muntele Măslinilor. :/
Ai veni la mine și Te-aș invita la cină
Și Ți-aș dărui cu totul inima de pace plină;
Aș privi mereu la chipul care-a suferit disprețul
Și, spre fericirea noastră, a plătit cu sânge prețul.
Dacă voi intra vreodată, în a-nemuririi spații,
Ca, în lumea înnoită, îngerii să-mi fie frații,
Numai prin a Ta iubire, voi păși în veșnicie;
Tu-mi vei fi și-acolo, Doamne, cea mai sfântă bucurie!
Home