Mai este, la sfârșit, o judecată
Mai este, la sfârșit, o judecată,
Cumplită judecată de apoi,
Când trebuie, pe drept, să-și ia răsplata
Cum a lucrat, oricare dintre noi…
Noi nu murim, când inima-ncetează:
Lăsăm în urmă tot ce-am scris și-am spus
/: Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează
Mereu dă rod când noi de mult ne-am dus. :/
Avem copii, și-i creștem după vrere;
Avem elevi, și-i învățăm ce vrem;
Avem o turmă-n grijă și-n veghere
Și-ntreaga lor răspundere avem!
Căci ei vor fi, în lume și-n viață,
Așa cum noi le-am spus și arătat…
/: Iar ei, la fel, așa vor da povață
Și-un lung popor de-acum de noi format… :/
Îi creștem buni, la fel și ei vor face;
Îi creștem rău așa vor îndruma.
Noi îi îndreptăm înspre război sau pace,
Rând după rând, pe câți ne vor urma
Și-abia atunci, la marea judecată,
Vedea-vom toți uimiți, cu-adevărat,
/: Cât a salvat o creștere frumoasă,
Cât a ucis un suflet blestemat… :/
O, voi cei mari, răspunzători de gloate:
Părinți și-ndrumători pentru urmași,
Voi, veți purta răspunderile toate!
Voi creșteți sfinți sau creșteți ucigași!
De-aceea, pentru toți ce ne urmează,
La marea judecată de apoi,
/: Cu ochi uimiți, oricare o să vadă
Cât rău sau bine a-nceput cu noi… :/
Home