Maria dis de dimineață

Maria dis de dimineață

Mergea însoțită de un gând:

"Cine oare va da la o parte

Piatra grea de pe negrul mormânt?"

Dar iată că piatra nu era acolo

Și gol era și mormântul lui Isus

Căci a-nviat: "Aleluia" prin mulțime.

Printre morți nu mai e acum Isus.

Maria nu știa secretul

În rugă stătea pe genunchi,

Și-și vărsa al ei suflet în lacrimi

Lângă mormântul Lui Isus.

Când deodată un Om i se arată

Nu-i grădinarul cum ei i se păru

Este Isus care numele-i rostește,

La picioare Maria îi căzu.

Iată în clipa aceasta,

Pe Isus cum la ea se opri

Ea "Rabuni" îi spuse și–ndată

Dragostea în al ei glas se-auzi.

"Nu mă mai ține de acuma, o, Marie,

Ci du-te spune la lume, peste tot,

Că Eu sunt viu și mă duc sus la Tatăl,

/: Dar cu voi sunt mereu în orice loc." :/

Home