Pe când eram în suferință

Pe când eram în suferință,

Când inima-mi zdrobită mă durea,

Deși strigam fără cuvinte,

Doar pacea Ta mă mângâia.

Când mă aflăm în disperare,

Când mulți atunci mă condamnau,

Deși trudit, rămas-am singur,

Doar ochii Tăi mă cunoșteau.

Și n-am să spun la nimeni, Doamne,

Niciun necaz, când sunt răpus,

Căci nimeni nu va înțelege

Așa cum, Tu, mă știi, Isus.

Pe când eram răpit de teamă,

Când sufletul îmi tremura.

Deși căzut în deznădejde,

Doar Mâna Ta mă alina,

Când îmi doream să-mi înțeleg

Tristețea ce m-a copleșit.

Deși nu cunoșteam iubirea,

Doar sufletul Tău m-a iubit.

Și n-am să caut fericirea

La niciun om pe-această lume

Căci nimeni nu-mi va fi alături

Că Tu îmi ești și-mi vei rămâne.

Home