Pe crucea din dealul iubirii

Pe Crucea din Dealul Iubirii,

Pe culmea lipsită de flori,

Se stinge Făclia Jertfirii

Privind spre albastrele zori.

/: Îl plânge izvorul din vale

Și raza de soare-n amurg,

Se scutură florile-n cale

Și stelele-n nori se ascund. :/

Ce mulți au aflat în iubirea-I

Izvorul de dulci mângâieri

Iar astăzi pe culme, privirea-I

Îi caută și nu-s nicăieri,

/: Cu mâini de piroane străpunse

Și fruntea rănită de spini,

Cu șoapte în glas tot mai stinse,

Privește cu milă, iertând. :/

Pe-altarul aprins în Grădină,

Nestins, înălțat peste nor,

Își pleacă ființa divină,

În rugă, al meu Salvator:

/: „Părinte-al iubirii sublime,

O, iartă cumplitul păcat,

Al Meu Duh se-nalță la Tine,

O, iartă-i, ei nu știu ce fac! ” :/

Home