Pe malurile din Babilon

Pe malurile din Babilon, plângând stăteam

Și de Sion ne aminteam.

În sălciile din acel ținut, unde rob eram,

Noi, harfele le atârnam.

/: Ierusalime, tu ești bucuria mea

Nu te-oi uita, nu te-oi uita! :/

Că ai noștri biruitori, cântări cereau,

Iar asupritorii așa ziceau:

Din cântările Sionului acum am vrea

Să ne cântați nouă câteva.

Cum să cântăm noi cântările lui Dumnezeu

Pe un pământ, unde străini suntem?

Ierusalime dacă te-oi uita

Și dreapta mea, să își uite destoinicia sa.

Să mi se lipească limba mea de cerul gurii

Dacă nu-mi voi aminti de tine.

De nu voi face Ierusalime

Doar din tine, o culme a bucuriei mele.

Home