Peste mine cade-o frunză gălbenită, fluturând ușor
Peste mine cade-o frunză gălbenită, fluturând ușor.
Dintr-o mie se desparte și nu-i pasă de prietenia lor.
O, de ce această frunză a căzut, poate vlagă în ea n-a avut.
Poate singură ea nu s-a văzut nicicând, astfel putem să fim și noi oricând.
Prieten drag, de ce stai azi așa nepăsător?
Prieten drag, Domnul este al tău Salvator.
Ca o frunză este viața, cât trăiești pe-acest Pământ străin.
Plină de poveri e calea, plină de dureri, necaz și chin.
O, ce viață va fi acolo sus, când ne vom întâlni cu Isus.
Vom uita de dureri, vom primi mângâieri și vom fi pururea cu Isus.
Te vei ofili ca floarea și plăceri nu vei simți la fel.
Însă vei zări viața, care astăzi e ascunsă-n cer.
De ce pui preț pe lucruri care pier și nu vrei să privești către cer?
Căci tot ce ai adunat, de mult e spulberat și tu aspru vei fi judecat.
Să privești mereu la Isus, care pentru tine S-a jertfit.
Părăsit vei fi de oameni, asta pentru că mult ne-a iubit.
O, ce mare iubire avea când în grele dureri Se jertfea,
Vin' la El umilit, ca să fii mântuit și vei fi lângă El fericit.
Home