Prin ochii Lui
Cu ochii de lut privesc
Spre tot ceea ce-ntâlnesc,
Privire de gheață spre oameni și viață…
Îmi văd liniștit de drum,
Prefer să nu mă consum,
Dar lumea se pierde-acum
În confuzii și zbucium.
Inimi frânte plâng în noapte,
Cum să nu mă doară?
Dă-mi ochii Tăi să-i văd pe oameni,
Și gândul Tău să-i înțeleg,
Să-mi fie viața o lumină
Pentru acei care acum se pierd!
Să te arăt pe Tine Doamne,
Prin ce voi gândi și voi vorbi,
Dă-mi inima Ta să-i iubesc pe oameni,
Prin ochii Tăi să-i pot privi!
Adesea oameni întâlnesc,
Ce zâmbesc când îi privesc,
Tăinuind ceea ce sunt,
Sub un zâmbet se ascund.
Unii sunt ingrijorați, iar alții descurajați,
Încercând din greu s-alunge frica și durerile…
Inimi frânte plâng în noapte,
Cum să nu mă doară?
Vedeam de atâtea ori aceste priviri ce dor,
Trecând nepăsator,
Nu m-am gândit că astfel am greșit!
Te rog să te-atingi de mine,
Să pot să privesc ca Tine,
Așa cum Tu iubești pe oameni, vreau și eu!
Home