Privesc înspre grădina în care s-a rugat

Privesc înspre grădina în care S-a rugat

Isus cu ucenicii, Tatălui Preaînalt…

Observ fiorii morții din Fața lui Isus,

Știa că-n față-I stă o jertfă de adus. .

Doresc și ucenicii să îl ajute-n rugă

Dar vai, cuprinși de somn,

Se culcă pe țărână

Și uită de durerea din viața lui Isus,

Ei nu pot să trăiască acel moment nespus!

Privește spre grădină și fii și tu cuprins de foc,

De felul rugăciunii și nu dormi deloc,

Căci cel mai minunat e atunci când pe genunchi

Ești una cu Hristos,

Ești una cu Isus!

Isus îi scoală odată, chiar de două ori. .

Și-apoi îi lasă ca să doarmă, tot nepăsători

Dar Domnu-n rugăciune are sudori de sânge,

Și-acum nimeni cu El nu mai poate plânge…

Privesc înspre grădina în care azi și noi

Vorbim cu Isus… murise pentru noi

Am fost chemați ca să trăim viața de pocăință

Dar nu cumva suntem cei fără de credință?

Home