Ridică-ți patul și umblă
Stau în patul vechi de nuiele
Praful mă cuprinde ca un fum
Sunt uscat și nu mai am nici o putere
Căci picioarele slăbite-mi sunt.
Și aștept din zori ca norodul
Milă să îmi dea ca să trăiesc
N-am nici o speranță, nimeni nu mă vede
Dar Cineva la mine s-a oprit…
Ridică-ți patul și umblă
Mi-a șoptit cu vocea-i blândă,
Printre lacrime îl văd mâna Sa o prind și cred,
Pe picioare-ncep să merg.
Cine oare e Străinul
Ce mi-a șters pe veci tot chinul
E Isus din Nazaret, Fiul Tatălui Ceresc;
Oare cum să-I mulțumesc
Înspre casă m-a trimis Mesia;
Merg să spun la toți ce mi-a făcut:
El în neagra beznă mi-a adus lumină.
Sunt fericit că îl cunosc de-acum…
Sunt si astăzi mulți ce zac în patimi,
În păcat, în patimi și nevoi,
N-au nici o speranță, nimeni nu îi vede,
Dar Cineva la ei se va opri…
Home