Să ard de sete, tot n-aș bea
Să ard de sete tot n-aș bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să mor de foame tot'n-ating, mâncăruri otrăvite.
Spre care ne-ncetat mă-mping păcate și ispite.
Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtășie
Decât fără Hristos rămas
Să plâng o veșnicie.
Să mor de frig nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
Pe unde slugile pândesc, iubirii-ndurerate.
Să pier în drumuri n-aș intra în casa blestemată,
Care ar zdrobi și-ar întrista iubirea mea curată. .
Să ard de sete tot n-aș bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să umblu gol tot n-am să-mbrac ce diavolul îmi întinde,
Să zac în șanț, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde.
Home