Se duc anii tinereții
Se duc anii tinereții și ale vieții primăveri
Iar viața noastră trece, nu mai suntem ce-am fost ieri
Și pe-al zilelor lung număr și pe al anilor lung șir
Rămân doar ale noastre urme, rămân numai amintiri.
Mulți din cei ce-au fost odată printre noi, azi nu mai sunt
Au plecat în veșnicie, au plecat de pe pământ.
Și pe unde ei trecură și umblară-n al lor pas
Au rămas câteva urme, numai urme au rămas.
Vine odată însă vremea să plecăm și noi de aici
Ori că se termină drumul ori că Domnul va veni,
De luptăm lupta cea bună prin valurile ei vâslind
Atunci merităm cununa și pe Domnul așteptând.
O, ajută-ne Tu, Doamne, să Te așteptăm mereu
Și când vei veni Isuse, să ieșim în drumul Tău.
Dar, se pune întrebarea de-Ți slujim noi cu temei,
De candela mai arde, dacă-n vase avem ulei.
Spre această zi măreață
Se îndreaptă al nostru gând,
Să dorim slăvita-Ți față și să spunem:
Vino în curând!
Home