Sfântul Cuvânt la noi poposise

Sfântul Cuvânt la noi poposise;

Din cer primit-am Mântuitor.

Muri pe cruce, și-apoi se-ntoarse,

Ca să ne fie mijlocitor.

Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri

Ne pregătește un alb veșmânt,

Și o cetate de giuvaieruri,

Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.

Să Îl poftim în inima noastră,

Căci El dorește să fie-n noi;

Și să-I slăvim ființa măiastră,

În care suntem câte-un altoi.

Să ne sfințim a noastră umblare;

Cu El în inimi, noi să trăim,

Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare,

Dovedind astfel, că Îl iubim.

Home