Sfâșiat de chinuri grele

Sfâșiat de chinuri grele și cu ochi secați de plâns,

/: m-ai găsit atunci, Isuse, când la Sânul Tău m-ai strâns. :/

M-amăgise rău păcatul în prăpăstii fără fund,

/: și de Fața Ta, Isuse, mă făcuse să m-ascund. :/

Să n-aud a Ta chemare, glasul Tău să nu-L ascult,

/: mă dusese-ndepărtare, tot mai tare, tot mai mult. :/

Când eram în fund de vale, plin de răni și chinuit,

/: mi-a părut c-aud pe culme glasul Tău, Păstor iubit. :/

Ți-ai făcut cu mâna cale printre spini și printre stânci,

/: și Te-ai coborât la mine până-n fund de văi adânci. :/

M-ai salvat, și glasul-Ți dulce iubitor mă mângâia:

/: „Vezi să nu mai cazi în rele, ca să nu mai fii așa! :/

Home