Somnul de noapte

Copleșit eram în somnul de noapte

Când deodată-n a inimii poartă

Auzeam o bătaie ușoară

Și o voce strigând de afară.

Era El, era Domnul vieții,

Ce bătea ne-ncetat tot mereu.

O, deschide acum a ta poartă,

Răsuna vocea Lui minunată.

Iar în noaptea cea neagră a lumii

Mă zbăteam ca un pește pe mal,

Copleșit, de păcatele lumii,

Auzeam vocea Lui eu din val.

M-am trezit, și deodată în față

Am văzut strălucind minunat.

Era Domnul, ființă măreață!

Pe-ale Lui brațe de jos m-a luat.

Home