Speranța
Te-ai obișnuit, dar ai obosit,
Mereu să iubești, fără să fii iubit.
Te-ai obișnuit, dar ai obosit,
În lumea ce trăiești, să nu fi auzit.
Oamenii te vor dezamăgi,
Oamenii au uitat a iubi.
Oamenii te vor dezamăgi,
Dar nu-i nimic, tu-i poți iubi.
Un zâmbet când, atâția plâng,
O speranță când, lumini se frâng.
Un zâmbet când, atâția plâng
Doar așa, lumea se va schimba.
Te-ai obișnuit zi de zi,
Să asculți mereu pe cei ce spun
Doar lacrimi vor fi.
Te-ai obișnuit, dar ai obosit,
În lumea ce trăiești,
Fără dragul de-a trăi.
Home