Spre Ierihon, mergeam atunci
Spre Ierihon, mergeam atunci, Străine;
Între tâlhari, lovit, eu am căzut.
Ei m-au bătut, cu mâini de sânge pline;
În pieptul lor, milă nu au avut.
/: Nu există altă jertfă, glorioasă ca a Ta!
Nici o altă mântuire, să poată a mă salva! :/
Pe-același drum, se cobora la vale,
O, nepăsător, se plimba un levit;
Dar n-a cunoscut dulceața vorbei Sale,
Nici preotul ce m-a ocolit.
O, Tu, Străine, nu ai hain-aleasă,
O, Tu nu dorești moartea nimănui.
Tu îmi vorbești, cu vocea Ta duioasă…
Pe-asinul Tău, Doamne, cum să mă sui?
Mult mai târziu, eu Te-am văzut pe Tine:
Purtai o cruce, cu spini încoronat…
Și-am înțeles că Tu ești Mielul,
Care păcatul lumii întregi ai purtat.
Home