Stânca mântuirii Tu către Tine vin acu’
Stânca mântuirii, Tu,
Către Tine vin acu’,
Lasă sângele-Ți vărsat
Să mă spele de păcat;
Rătăcit am fost și rău,
Ia-mă Tu la sânul Tău!
Căci ce zice Legea Ta
Ca să fac eu n-aș putea,
Chiar s-alerg, să lupt cât pot,
Și să plâng amar de tot;
Dacă harul Tău n-ar fi,
Știu că nu m-aș mântui.
Neputând să-aduc nimic,
Lângă cruce stau și zic:
„Eu sunt gol, dă-mi Tu veșmânt,
Eu sunt slab, Tu fă-mă sfânt!
Îndurarea Ta o cer,
Dacă nu mi-o dai azi, pier! ”
Stânca mântuirii mi-ești,
Azi Te rog să mă primești!
Pân’ acum Tu m-ai chemat,
Dar eu tot Te-am refuzat;
Azi când vreau al Tău să fiu,
Încă nu e prea târziu!
Home