Ștefan
Cu fața ca de înger, Ștefan
Se apără între iudei,
Dar Duhul Sfânt era cu dânsul;
De aceea se mirau mult ei.
El le vestea la tot norodul
Și le vorbea despre Isus
C-a fost prezis de toți profeții,
Dar ei pe cruce L-au străpuns.
Când auziră ei aceasta,
Scrâșneau din dinți din răsputeri.
El plin de Duhul Sfânt, de pace,
Și-a ridicat ochii spre cer.
Văd cerurile-acum deschise
Pe FiuI Omului, Isus.
Stă în picioare chiar la dreapta
Lui Dumnezeu, ce har nespus.
Ei începură să-l lovească,
Asupra i s-au năpustit;
Târât afară din cetate
Cu pietre grele 1-au lovit.
Dar Ștefan se ruga: “O, Doamne,
al meu duh vreau a fi primit.
Nu le ținea păcatu-n seamă. ,,
Și-n urmă blând a adormit.
De-a lungul vremii lângă Ștefan
Vin sub altar mereu martiri,
Ei strigä:“până când, o, Doamne,
Tu zăbovești să ne răzbuni?"
Și noi de-ar fi să fim o jertfă
‘napoi nicicînd să nu privim.
Pe temelia de apostoli
Suntem; de aceea biruim.
Home