Strigăt Mut
Strig adânc
Deși n-am glas
Micuț cum sunt
Crezi că nu te simt?
Vrei să zdrobești
Un om, o ființă plăpândă?
De nu sunt om
Totuși eu ce sunt?
Vreau să trăiesc, să te iubesc
Să-ți mângâi inima când plângi
Să râd, să zâmbesc
Pe brațe să-ți cresc
Eu strig, dar tu nu vrei
Să auzi!
Ființa mea
E fără apărare
Mi-e frică… mă poți zdrobi tu
Cu atâta nepăsare?
Strig din nou
Oare cine m-aude?
Rămân un strigăt mut
Printre milioane.
Vreau să traiesc, să te iubesc
Să-ți mângâi inima când plângi
Să râd, să zâmbesc
Pe brațe să-ți cresc
Eu strig, dar tu nu vrei
Să m-auzi! /x2
Ai făcut din pântecul tău de viață
O cameră a morții fără speranță
Acest pântec mi-e mormânt acum
Nu știu unde să mă duc,
Nu știu unde să mai fug
Atunci când fierul îmi va străpunge pieptul
Zdrobindu-mi os cu os de rămân doar resturi
Eu voi fi plecat în cerul luminos
Dar voi fi apărat de Cel
Ce m-a creat în chip frumos.
Eu strig, dar tu nu vrei să auzi
Vreau să trăiesc.
Vreau să traiesc, să te iubesc
Să-ți mângâi inima când plângi
Să râd, să zâmbesc
Pe brațe să-ți cresc
Eu strig, dar tu nu vrei
Să m-auzi!
Home