Sunt un pribeag

Sunt un pribeag fără de țară

Rătăcitor prin lung pustiu

Dar am în ceruri o comoară

Și țara mea e-n veșnicii.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul

Să nu mai fiu un peregrin

Căci după ce-am să trec Iordanul

Se va sfârși al meu suspin.

Voi lepăda a mea povară

Eliberat de crucea grea

Nădejdea mea nu o să moară

Și voi intra-n odihna Sa…

Tu vezi ce grea e ´naintarea

Mă lupt să biruiesc mereu!

Un dor nespus mă cheamă acasă:

E dorul după Dumnezeu!

Și voi parcurge calea toată,

Și voi ajunge-al meu sfârșit…

Primit voi fi cu bucurie

Acasă, când voi fi sosit!

Home