Te-ai sfărâmat, tu, vasule-ncercat
Te-ai sfărâmat, tu, vasule-ncercat
De parcă tu, de mâna Lui, nicicând n-ai fost lucrat…
Dar totu-i minunat când ești în al Său Har,
În Casa vaselor de preț: în Casa Marelui Olar!
Noi nu suntem, să știe toți,
Noi nu suntem doar tină,
Ci un pământ ce-i frământat
Cu apă și Lumină!
Și-acest pământ, ce-i încercat, aur să devină,
/: Nu poate fi :/ lucrat de-o altă mână!
Olari în lume-s mulți, dar toți sunt ca și lutul,
Nu seamănă niciunul, nu, cu Cel ce-i Începutul…
Dar totu-i minunat când ești în al Său Har,
În Casa vaselor de preț: în Casa Marelui Olar!
Olarule de sus, Tu m-ai purtat în mână,
De-atunci rămasu-mi-a în piept căldura Ta cea bună…
Dar totu-i minunat când ești în al Său Har,
În Casa vaselor de preț: în Casa Marelui Olar!
Tu om, oricine ești, tu nu ești o-ntâmplare,
Privește-adânc ființa ta, tu ești o taină mare…
Dar totu-i minunat când ești în al Său Har,
În Casa vaselor de preț: în Casa Marelui Olar!
Tu vii de undeva, din slăvi nemuritoare,
O, lasă-te lucrat de Cel ce te-a adus sub soare!
Dar totu-i minunat când ești în al Său Har,
În Casa vaselor de preț: în Casa Marelui Olar!
Home