Te-ascunzi
Te-ascunzi în florile câmpiei,
Parfumul lor Te dovedește.
Tu ești splendoarea veșniciei
Și ea în veci îți dăinuiește.
/: Te-ascunzi în ciripit de păsări,
Prin trilurile nesfârșite.
Nu-s simfonii, nici oratorii,
Cu armonii așa de sfinte… :/
Te-ascunzi în adierea verii,
Când freamătă frunza-n răcoare,
În taina și-n susurul serii,
Te-ascunzi în murmur de izvoare.
/: Tu ești în liniștea adâncă
Ce-n codrii-ntunecoși domnește.
Tu ești în tablele din stâncă,
În glasul vântului ce crește. :/
Te-ascunzi în vijelii și-n ploaie,
În soarele ce-apoi surâde.
Te-ascunzi în pânset de pâraie,
În gângurit de prunc când râde.
/: Tu ești si-n fulgii de zăpadă,
În viforul ce răbufnește,
În norii ce seninul pradă,
În tunetul ce răscolește. :/
Te-ascunzi, dar nu Te pot cuprinde
Nici cerul, cerurile-ntinse.
Dar totuși ‚Tu, Nemărginire,
Ești și în inimi sfânt aprinse.
Vedem doar urmele-Ți divine
Din care răsar blând‚ maiestuos,
Speranță, viață, zări senine,
Căci Tu ești tot ce-i mai frumos.
/: Noi Te-om vedea sus în mărire
Dar nu cum ne-am închipuit.
Tu ești dincolo de gândire,
O, Doamne, fii în veci slăvit! :/
Home