Trăia odată-n Babilon
Trăia odată-n Babilon
Un tânăr credincios,
Ce se ruga Lui Dumnezeu
Foarte evlavios.
Era din prinșii de război
Din vechiul Israel-
Era un tânăr din evrei,
Cu numele Daniel.
Cu duhul înfocat, Daniel neîncetat
El se ruga tot mereu!
Din mijlocul de lei habar n-avea de ei
Căci cu El era Dumnezeu.
Cu ferestrele deschise spre Ierusalim
De trei ori pe zi se-nchină
Tatălui Divin.
Cu înțelepciune mare
Domnul la-nzestrat.
Și la pus la înalțare lângă împărat.
Urlă fiarele din Babel
Lei înfometați.
Pe Daniel sunt plini de ură
Câțiva bărbați.
Cum să facă să-l înghită
Pe acest evreu –
Ce se roagă și se-nchină
Chiar Lui Dumnezeu.
Cu rapoarte pârâtorii, vin la împărat
Și la împăratul Dariu
Ei au raportat.
Și-i ceru să scrie-o lege
Pentru doua luni,
Cu privire la-nchinare
Și la rugăciuni.
După legea mezilor
Și a perșilor…
Apăru o lege aspră
La a lui popor:
Dacă cineva se-nchină
Altor Dumnezei,
Va fi aruncat în groapă
În groapa cu lei.
În micuța lui odaie
Cu geamul deschis,
Daniel e, să se roage
-Dușmanii l-au prins.
Împărate legea-i sfântă
Și nu poți schimbă!
Iată omul ce se-nchină
Călcând voia ta.
Dariu îl iubea pe Daniel
Ca și pe-al lui fiu.
Dar să-l scape de la moarte
Era prea târziu.
Între lei Daniel în groapă,
Vai ce dureros!
Dușmanii veseli că scapă
Azi de-un credincios.
Însă Dumnezeu din ceruri,
Îngeri a trimis.
Gura leilor sălbatici,
Domnul a închis.
“Daniele vino-afară! ”
Dariu a strigat.
Dumnezeul tău cel mare,
Văd că te-a scăpat.
Home