Un călător se cobora
Un călător se cobora
spre Ierihon, pe drum, grăbit
Având cu el averea sa,
cu oameni răi s-a întâlnit.
Trecând pădurea de măslini,
l-au întâlnit niște străini
Și l-au bătut, l-au dezbrăcat
/: Și-aproape mort ei l-au lăsat. :/
Trecând pe-acolo un levit,
pe-același drum, întâmplător
Spre cel căzut el a privit
indiferent, nepăsător.
Trecând la fel și un preot,
și el privi - și-atâta tot! -
Spre cel căzut și dezbrăcat,
/: Să moară, jos ei l-au lăsat… /
Dar, pe sub ramuri de măslini,
pe-același drum, se cobora
Un călător pe-al său asin,
Samaritean el se numea.
Și când privi spre cel sărman
Acel milos Samaritean
El s-a oprit, l-a ridicat
/: Și rănile i le-a legat. :/
Și-apoi, pe drumul de pustiu
până la han, pân' la hangiu
În spate la asin l-a pus
și-n casă pe căzut l-a dus.
Și pentru el a cheltuit,
hangiului El i-a plătit.
Samariteanul cel milos
/: Era Isus, Isus Hristos! … :/
Povestea asta e și-a ta,
și tu ai fost căzut așa
Și-atâți leviti, și-atâți preoți
nepăsători trecut-au toți.
Dar bunul tău Samaritean,
El te-a adus din nou la han
Și rănile ți le-a legat
/: Și de păcate te-a iertat. :/
Trecând pădurea de stejari,
tu frate, fii mereu atent,
Căci valea-i plină de tâlhari
ce-ți urmăresc al tău suflet.
În jos, să nu cobori nicicând,
chiar dacă urci spre cer plângând
Tu mergi cu crucea până sus
/: Așa cum mers-a și Isus! :/
Home