Un om fără de Domnul e-un pom neroditor

Un om, fără de Domnul, e-un pom neroditor

Sădit în lumea mare fără de ajutor;

Când firea pământească sufletul i-a-ngrădit,

Inima lui suspină și e nefericit.

Nu cere de la oameni să-ți dea fericirea,

Căci numai Domnul știe și poate să ți-o dea.

Încrede-te în Domnul și viața ta va fi

Rodită și-mplinită cu mii de bucurii!

Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag

Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat,

Trudește-o viață-ntreagă, nu-i binecuvântat

Și-n anii bătrâneții un trist însingurat…

Așa omule, vino la Tatăl Dumnezeu,

Căci El ți-a dat viața și totul este El,

Te pocăiește astăzi cât timp tu mai trăiești,

Împacă-te cu Domnul să ai Viața de veci!

Home