Când sunt lovit și sufletul îmi plânge
Când sunt lovit și sufletul îmi plânge,
Necazuri am și inima mi-e grea
Și când puterea-ntreagă mi se frânge
Te chem să vii, să-mi stai alăturea.
Tu mă ridici, să pot să stau pe munte,
Tu mă ridici, când valuri mă lovesc
Când sufletu-mi de Tine vrea s-asculte
Mă porți pe umeri spre-un liman ceresc.
Când inima-mi poveri prea multe duce,
Când sufletul îmi este obosit,
Nehotărât când stau la vreo răscruce
Te chem să vii și Te aștept smerit.
Tu-mi ușurezi orice poveri și zbateri,
Mă porți pe brațe ca pe-un fiu iubit
În dragostea-Ți, de orice rău mă aperi
Asupra mea veghezi necontenit.
M-ai învățat să urc mereu spre culme,
Pe ape să pășesc neînfricat
Mereu să calc doar pe-ale Tale urme,
Să fiu de Tine binecuvântat.
Ajută-mi să rămân în sfânta-Ți pace
Să mă încred doar în cuvântul Tău
Atunci vrăjmașul rău n-are ce-mi face
Căci sunt mereu păzit la sânul Tău.
Home