O, sfântă Față-nsângerată
O, Sfântă Față-nsângerată,
senină sub cununa-Ți grea,
spre slava Ta îndurerată
cum să-mi ridic privirea mea?
Cu lacrimi Te privesc,
cu lacrimi Te iubesc,
cu lacrimi Te sărut smerit,
căci pentru mine-ai suferit!
Ce susă-i slava Ta divină,
ce joasă-i aplecarea Ta
între Sfințenie și Vină,
pe amândouă-a le purta!
Cum să-Ți privesc acele rane
ce știu că eu Ți le-am făcut,
– o, dureroasele piroane
ce-al meu păcat Ți le-a bătut!
Isuse, răstignit de mine,
mă prăbușesc plângând zdrobit:
ce vinovat sunt către Tine
– și totuși Tu cât m-ai iubit!
Zdrobit-am Inima-Ți iubită,
făcând ce nu mai pot uita
– cu toată inima-mi zdrobită
plâng încleștat de Crucea Ta!
Home