Fără harul Tău

Am rătăcit destul și-am obosit crezând

Că drumul pân' la Tine e prea greu,

Că prea departe Ești mereu

Și atât Te-am căutat acolo unde nu erai

Ca să sfârșesc pierdut în întuneric și păcat.

Fără harul Tău, fără mila Ta

Aș fi pribeag peste pustiuril fără țintă

Fugind de Tine ne-ncetat,

Aș rătăci învins, cu pașii goi și stinși

Printre ruinele sufletului meu, fără harul Tău.

Primește viața mea, primește-mi inima,

Pe drumul spre Calvar

Știai că Te voi răstigni cu negrul meu păcat

Și totuși te-ai jertfit de dragul sufletului meu,

Ești biruința mea, ești mântuire deplină-n viața mea.

Home