Spicele lui Rut

Nu sunt bogat în astă lume

ca și Boaz din Betleem,

dar vreau, când Tu mă strigi pe nume,

să-mi fie ruga ceas suprem.

Ogorul Tău e-atât de mare

și lucrători sunt prea putini.

Căldura e obositoare

și drumu-i presărat cu spini.

Tu nu mă-ntrebi de lumi apuse,

din viața mea care-a trecut.

Doresc să fiu și eu, Isuse,

măcar culegător ca Rut.

Se pierd atâtea spice pline

prin văi, pe dealuri sau la șes.

Secerătorii sunt, știi bine,

marcați de munca ce-au ales.

Când glasul Tău îmi spune: "Du-te!"

eu pentru Tine ostenesc,

strângând azi spicele pierdute,

pentru hambarul cel ceresc.

Și n-am un alt gând mai ferice

Isuse, când vei reveni,

decât să-Ți dau un snop de spice,

în marea întâlnirii zi.

Un rod modest, dar fă-l să crească

prin dragoste cu mult mai mult.

Dă-mi Tu odihna Ta cerească

prin Duhul Sfânt să Te ascult.

Home