Privesc cum lucrătorii

Privesc cum lucrătorii

Pe ogor au obosit.

Neghina ia amploare

În grâu a încolțit.

Trudiții lucrători

Se întorc spre casă,

Arși de năduful zilei

Cu inimi bucuroase.

/: Se lasă noaptea pe pământ,

Sfârșește lucru-n sfânta vie.

La umbră mulți au adormit,

Spunând "Stăpânul întârzie,

El zăbovește, nu mai vine"

Acceptă mulți șoapte străine,

Și scufundați în amorțeală

Vor plânge mulți la ușă afară :/

Privește-o clipă în urmă

Câți snopi ai adunat?

Răspuns trebuie să ai

La tot ce ai lucrat.

Nu stați în nepăsare,

Veniți la lucru-n vie.

Lucrați cu dăruire,

Căci vremea e târzie.

Priviți la holda plină

Cum unduie în vânt.

Cu milă ridicați

Pe-acel căzut, înfrânt.

Lăsați în grâu neghina,

Lăsați-o, așa e scris.

Până în ziua sfântă

A marelui seceriș.

Stăpânul își va strânge

Tot grâul în hambar.

Neghina-n foc va arde

Tot ce-i firesc, murdar.

Veniți în ultim ceas

Și plata veți primi,

Când lucrul va fi gata

Stăpânul va veni.

Home