Jos sub crucea
Jos sub crucea răsturnată dintr-un sat
Am văzut un om odată
Stând cu fața-n mâini lăsată
Și cu fruntea-nsângerată,
Și plângea de parcă toată lumea L-a uitat.
M-am oprit atunci din cale lângă El,
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete în poale,
Îți venea să-i plângi de jale,
Călător pornit pe cale singurel.
Când i-am zis să nu mai plângă m-a privit duios
Și-a pus fruntea-n mâna stângă
Și-a-ncetat din ochi să plângă,
Parcă ar fi vrut să strângă
Lacrima ce curgea lângă Cruce jos.
Fața era toată albă ca de crin,
Dar albeața ei curată
Sângele-o brăzdară toată
Și-a Lui frunte-nsângerată
O cunună era roată numai spini.
Iar în palme și-n picioare răni de cui,
Dar atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E străinul din cărare,
Când mă-ntorc, minune mare, nu-L văzui.
Dar acum trecând prin sate și prin lunci
Și văd crucile uitate
Mie-mi pare că pe toate
Stă un Isus care plânge
Plin de răni și plin de sânge ca atunci.
Home