Tata
Tată, mâna Ta mă poartă
Pe inima Ta ai așezat ființa mea.
O, Tată, n-aș putea să înțeleg vreodată
Cum de m-ai ales să-mi fii Tată
Ai luat un pumn de lut
Și din țărână m-ai făcut
Dar înainte de a fi o fărâmă din pulberea lumii mă știai,
`Nainte de-a avea un chip și un nume mă iubeai.
`Nainte de stele de soare și flori,
`Nainte de ivirea primilor zori,
M-ai ales să fiu al Tău fiu.
Tată, dragostea-Ți mă poartă
Și-n inima mea locuiește dragostea.
Dar, Tată, n-aș putea să înțeleg vreodată
Ce preț ai plătit să-mi poți fi Tată.
Ai luat un chip de lut
Și-asemeni nouă s-a făcut.
Cu țărână-mbrăcat Fiul Tău
L-ai dat să fie Miel jertfit,
Și-a luat asupra Sa păcatul și moartea
Căci m-a iubit.
Apoi din mormânt a înviat, cu neprihănire m-a îmbrăcat
Să pot să fiu al Tău fiu.
Tată, jertfa Ta mi-arată
Că inima mea ai dorit să fie-a Ta.
Însă Tată, n-aș putea să înțeleg vreodată
Cum de Ți-ai dorit să-mi fii Tată.
Însă Tată, chiar de n-am să înțeleg vreodată,
Sunt fericit că-mi ești Tată.
Sunt atât de fericit,
Că-mi ești Tată!
Home